Capitala fără nume

Glumesc, are nume. Are și un intro: e mic, e șic, e Reykjavik. 

Reykjavik e orașul care a descoperit căldura abia după ce încălzirea globală a devenit o problemă. Acum au și ei 20 de grade, câteva zile pe an, vara.

N-am pregătit o serie de poze cu orașul, doar poze făcute plimbându-ne pe stradă.

dsc_5858web

Nu se observă din poză, dar biserica era în vărful unui deal, departe de port și aproape de zona de shopping. Dumnezeu era în centru, mânca pește.

dsc_5134web

Biserica, locul în care se întâlnesc tinerii înainte să iasă în oraș la adunat păcate.

dsc_5139web

În timpul construcției cineva a avut ideea genială să facă un vitraliu imens și șase geamuri mici de tot deasupra lui. Pentru aerisirea turnului, clar.

dsc_5140web

Interior biserică. Bec stins.

dsc_5874web

Sus și jos, clădirea care a primit numele inspirat de Perlan (adică perla/perlă în limba română).

Perlan sună exact ca un brand ieftin de detergent vândut în Slobozia la un chioșc din piață. Dar nu știu islandezii asta.

dsc_5837web

dsc_5851web

Perla din vârful Perlan-ului.

dsc_5834web

Nu mă pricep la mașini. Cadillac, model Gălbior 1969.

dsc_5822web

La avioane mă pricep. Bombardier Q400 al Air Iceland trecând fix deasupra capului nostru și-al lebedei din poza de mai jos.

Reykjavikezii au un aeroport aproape de centru. Îmi place asta.

dsc_5817web

Lebădă în stare de șoc, după trecerea avionului Bombardier Q400.

dsc_5859web Mergeți în pace!

Tot ce găsești aici e protejat de copyright si nu poate fi reprodus decât cu acordul explicit al titularului drepturilor de autor.

Submit a comment